Know when

Am de citit “Morometii” lui Preda, pentru ca nu i-am citit la timpul lor. Big mistake. Vedeti, eu cred intr-un timing al cartilor. Fiecare carte are anumite varste la care trebuie citita.  Iar eu acum nu pot citit Morometii. Mi se pare un mare bullshit. E penibil sa iei sa citesti o carte la o varsta la care nu mai crezi in ceea ce e scris. Ca si cum ar citi o persoana de 30 de ani, “Unde fugim de acasa” a lui Sorescu si ar incerca sa-i vada logica.

Sa mai mentionez de “Ion” pe care am abandonat-o pentru ca era o prostie? Asta e parerea mea, nu foarte stralucita, ce-i drept. Cu Maitreyi am fost inspirata. Am citit-o cand a trebuit pe la 15-16 ani. Nu mi-a placut dar am digerat-o. Dar acum serios, nu ca as mai relua-o dar iubirea pentru copac, sau scena aia cu gleznele picioarelor pff, bullshit. Literatura de scoala, must read-urile liceelor din ziua de azi, desigur dezaprobator interesant. Nu zic ca nu ar trebui sa citim si sa stim si noi “marile” noastre opere..dar timpurile se schimba, nu ar fi dragut sa mai schimbe si ei programa asta veche de cand lumea?

Am si eu carti din programa scolara pe care le ador. “Nunta in cer” de exemplu. Dar se pare ca exact asta eu nu o studiez, norocosi fie cei cu alt manual decat al meu.

Uitasem de “Baltagul”, o! Ce bucatica de Romanie traditionala, crima, nunta, botez, cainele detectiv, hamletul feminin, speare me. Daca si in liceu mai dai de Sadoveanu, ce sa mai zic. Ne invartim in aceeleasi opere literare. Eu una nu am facut la scoala Shakespeare, Neruda, Allan Poe, Flaubert etc..nu,nu noi ne pastram mintile pentru Sadoveanu si Slavici, doar de suntem patrioti.

Acum trebuie sa ma lupt cu Moromete, daca nu l-am citit atunci cand nu trebuia sa ma opresc dupa fiecare rand sa rad si sa critic ceea ce enunta.

 

Simsed

I’m a green sim. My name is Tina. I am in high school, my schedule is from 8 am to 2 pm. And I already met all the friends at my school.

Favorites

Music: rock
Food: pizza
Colour: green

Skills
Handiness – 4
Fishing – 0
Writing – 5
Charisma – 8
Gardening -0
Logic – 6
Cooking -1
Guitar – 1
Athletic – 4
Painting – 2
Collecting – 2
Photography – 5
Martial Arts – 0
Nectar making – 0

Traits
Commitment Issues
Great Kisser
Loner
Neurotic
Clumsy

Lifetime wish

Golden Tongue, Golden Fingers the-sims-3-crystal

Infancy

Regulile copilarii sunt mereu aceleasi. Mereu.Mereu. Daca vezi doi copii cu doua gume si o sticla de bere, nu e clar?? Asta e o simpla regula a copilariei. Te trimite tata dupa ceva ce are el nevoie, si bietul de el stie ca restul nu-l mai vede. Niciunui tata nu-i trece prin cap sa dea bani ficsi, pentru ca targul nu merge asa. Copilul nu face un drum degeaba. E o lege a copilariei!

Obisnuiam sa fim si noi asa. Dar am crescut, acum resturile nu prea ne ajuta. Acum in loc sa pierdem timpul in fata scarii cu jocuri inocente, ne gasesti in fata pc-ului sau in cluburi si baruri. Alta lege a copilariei: aveam zeci de prieteni, mergeam unii acasa la altii, ne certam, ne impacam, gandirea noastra era prea limitata ca sa setam oamenii in doua grupuri: buni si rai. Acum suntem prizionerii dualitatii. Nu toata lumea ne este prieten. Cand eram mici credeam ca cei rai (doar de prin filme, “ca in viata de zi cu zi nu existau asemenea persoane” ) sunt urati si nu au parte de un happy end. Iar cei frumosi si fericiti sunt oameni buni ca noi. Acum linia dintre bine si rau e atat de subtire incat des ne gandim daca nu cumva e un pachet promotional pe care te-ai avantat sa-l cumperi ca era la reducere si acum nu te mai poti devirusa. Atunci locuiam in globul de cristal, eram Barbie si asteptam o anumita varsta cand va veni Ken si vom fi fericiti pana la adanci batranete.copii

Micuto, nu mai exista povesti cu zane. Globul s-a spart, Barbie o gasesti poate pe bancile facultatii iar Ken e la benzinaria de la colt.

Randuri din colectia mea de copilarie normala. Incerc procesul dematurizarii..unul dintre pasi este retrairea momentelor de cand eram de’o schioapa. Nu ardeti etape, au facut-o altii inaintea voastra si acum dau inapoi.

Even every prison has an open door

Nu mai aberasem de mult…

Am ajuns la capatul rabdarii, mai ales atunci cand cineva mai intreaba o singura data “Unde vrei sa dai dupa bac/ Ce plan de viitor ai/ La ce facultate te inscrii?” promit ca nu ma mai stapanesc. E octombrie, nu?

Nu zic ca nu ma intereseaza viitorul meu, dar eu ma chinui degeaba sa ma dematurizez de un an si ceva?.. vreau si eu sa ma vad bine peste cativa ani, dar lasa-ma sa fac asta in timp, nu ma grabi. Nu toti am dobandit marea pasiune pentru ceva anume, nu ma inscriu la academie pentru ca asta vreau de la 4 ani, nici nu dau la medicina ca am o pasiune pentru a salva vieti…take me easy.

Inca continui sa imi inchid caietul de mate si sa fug la dansuri, sa-mi repet integralele pe pasi de salsa, sa dorm in loc sa fac comentarii si argumentari la romana, engleza mi-o “imbunatatesc” prin muzica si filme, detest textele jurnalistice, imi pare rau de copii din Africa sau de politica americana dar mi s-a acrit de ele, scoala e inca o metoda de hang out, cartea de pe noptiera nu e in programa de bac, proba digitala ar fi bine sa se dea din blog, deviant si seriale americane piratate de pe net…prin februarie ne vom numi oare responsabili?

Plan de viitor? Sa-ti spun sincer, as vrea sa ma intorc la zilele cand nu trebuia sa-mi amintesc..ca acum. Ma vad undeva sus, sus, sufleteste vorbind.

“Remember when..we never had to remember..”

Spontaneous hugs

Exista o arta a imbratisarilor, pe care nu multi o cunoastem. Tu cat de des imbratisezi? Cat de des esti imbratisat? Cat de des Tina-Teoai nevoie de o imbratisare?

Dupa parerea mea cel mai mare grad de conexiune intre doua suflete e atunci cand doua persoane se imbratiseaza spontan. Eu una le ador, imbratisarile calduroase, familiare, patrunzatoare. Asta fac eu cand sunt bucuroasa, asta fac cand am nevoie  sa ma descarc, asta fac cand nu-mi pot opri lacrimile sa se rostogoleasca pe obraji.  Indiferent ca sunt bine sau rau eu voi fi mereu o huggy person.

Dar cele mai reusite imbratisari sunt acelea pe care nu le astept, pe care le primesc surpriza si care insusi au nevoie de mine.

Devil on my Shoulder

Billy Talent – Devil on my Shoulder

Superhero

Tu ce fel de supererou esti? Avem disponibile rolul printului, ce impreuna cu calul lui hiper-fantastic o salveaza pe printesa din turn. Avem de asemena rolul mezinului care o salveaza tot pe printesa dar fara ajutor si el se bate cu balaurul. Daca mai cautam bine avem roul Curajosului care salveaza lumea de teroristi si alte spurcaciuni, avem rolul lui Pikachu care ii pune la punct pe “echipa racheta”, il avem pe omul invizibil care ajuta politia, fiind martorul ocular cel mai de pret, mai este daca cautam bine Agenta secreta minune, care are un laser in ruj, si cutite in unghii, daca vrei disponibilizam si rolul lui Spiderman dar te anunt ca am arahnofobie, te-ar prinde bine rolul de salvator al inelelor, decat sa te vad pe matura lui Harry. Ti-ar sta bine si imbracat in negru, cu ochelari la ochi. Ai putea sa alegi rolul vindecatorului suprem, sau poate chiar desteptul dar daltonistul John Doe..ai atatea optiuni! Daca tot vrei sa fii un supererou…

Eu vroiam un om normal, o persoana fara cauza, fara mod, fara timp, fara loc…o idee.

Petit enfant

Din seria povestioarelor din tramvai, vin cu una noua.

Ce inseamna sa ai pe mp3 o melodie copilareasca! Ar trebui sa-i multumesc lui Cosmin care mi-a dat-o. Sincer nici nu stiu de ce dupa atata timp nu am sters-o, pentru ca nu e genul pe care o ascult des, dar cred ca inca o tin pentru ca obisnuiam sa ne prostim pe ea.

Ma asez pe un scaun in tramvai, cand langa mine apare o scumpete de fetita, micuta si blonda. Eu imi pregateam castile, si cand sa le pun in urechi, ma intrerupe un glas subtire :” Vreau si eu sa ascult muzica!”, am zambit si i-am intins o casca, bineinteles mama ei care nu statea prea departe a intervenit cu scuze, dar i-am spus ca e ok. Totusi in timp ce fetita isi punea casca in ureche m-am gandit ce melodie sa-i pun..eram sigura ca rock-ul meu nu o va incanta. Si atunci mi-am amintit de The wheels on the bus! Nu numai ca i-a placut dar o si dansa usor, iar cand a coborat si mi-a zambit ii explica mamei ei cantecelul. Normal ca mi-a inveselit ziua.

Muzica ma binedispune, mereu.

Performing?

In primul rand am aflat de ce sunt atat de ne-punctuala. :D Cand eram micuta, ma duceam la gradinita cand ma trezeam nu ca orice copil la ora 8. Sau nu ma duceam deloc, deci de acolo mi se trage. Daca s-ar motiva absentele la scoala pe scuza asta ha,ha.

Acum sa revenim la subiect. Ah, nu aveam unul.  Kiddin’

Am o singura intrebare pentru toata lumea : Cand erati mici si nebuni la ce cantati? Acum serios pana sa “descoperiti” microfonul . Peria de par, telecomanda, deodorantul, ciucalai, lingura? Foarte curioasa :D

Paraphernalia

Cateodata te concentrezi mult pe unele lucruri si trebuie sa pui altele pe hold. Ca atunci cand vrei sa promovezi la servici si uiti sa-ti duci masina la spalatorie din cauza stresului. Ok, definitiv nu e un exemplu inspirat. Dar ce se intampla, cand intentionat vrei sa nu-ti speli masina si de asta te concentrezi pe servici mai mult decat deobicei?Acum am pe cap niste idei de natura umana, numite viitor partial sau semi viitor, momentul ala cand dai cu banul sa vezi ce faci in continuare, si mi-am lasat viata “amoroasa” la o parte. Dar spre deosebire de alte dati cand o puneam doar in cui, acum e o mare diferenta: mi-am pus inima pe umeras in cui. Asta schimba totul.

Intre timp ma ocup de altele. Am revenit la acele calatorii minunate dimineata inainte de 8. Placute ca intotdeauna, cu certuri, priviri, nervi, zambete traite de toata lumea cel putin o data. A, avem o pisica noua pe scara. Ma intalnesc dimineata cu ea, e super simpatica, de culoare alba si miauna amabil. Ma bucur ca e pe aici, makes my day! Imi plac lucrurile astea adorabile care contiunua sa se intample din cand in cand; ca atunci cand vezi des o pisica sau un catel in fata scarii; sau uite mie mi s-a intamplat sa vad un tip, de cand eram printr-a 9-a pana acum, intamplator, dimineata, de cateva ori pe saptamana/luna. Fiecare mergand la scoala in directii opuse dar intalnindu-ne pe drum. Accidental si amuzant. Sau mai era o doamna pe care o gaseam mereu in tramvai. Cum ii spuneam Ralucai, oamenii mei, cu care obisnuiesc sa ma vad in fiecare zi.

Mai stiti cand eram mici si aveam tot felul de vise? Mi-e ciuda ca se cam termina cu timpul. Sunt invers proportionale cu varsta. Nimeni nu ne-a zis asta, speram ca atunci cand indeplinesti unul, sa treci la altul in curs de indeplinire, dar se pare ca nu prea merge asa. Cu asta ma ocup acum, cladesc vise, pentru viitor,sa am ce implini mai tarziu, de asta sunt busy mai tot timpul.

« Articole mai vechi